România nu e o țară despre care se vorbește des când vine vorba de miliardari. Și totuși, în 2026, șase cetățeni români se regăsesc în clasamentul Forbes al celor mai bogați oameni de pe planetă, iar averile cumulate ale primilor cinci depășesc 13 miliarde de dolari. Nu e o eroare. E rezultatul a zeci de ani de muncă, decizii bune luate la momentul potrivit și, în câteva cazuri surprinzătoare, viziune tehnologică care a luat prin surprindere chiar și piețele occidentale.
Cine sunt oamenii din spatele acestor cifre, de unde au venit și ce au construit? Răspunsurile sunt mai fascinante decât ar părea la prima vedere.
Ce înseamnă să fii „bogat” în 2026
Averea unui om de afaceri nu e un număr fix, ca soldul unui cont bancar. E o estimare bazată pe valoarea participațiilor în companii, a proprietăților imobiliare, a investițiilor și a altor active — estimare care se schimbă zilnic, uneori cu sute de milioane, în funcție de piețele financiare. Tocmai de aceea clasamentele Forbes fluctuează constant: o rundă de finanțare pentru o companie tech poate urca un fondator cu câteva poziții în câteva ore.
Metodologia Forbes se bazează pe valorile de piață ale companiilor în care figurează miliardarii, prețurile acțiunilor listate la bursă și evaluările companiilor private confirmate din tranzacții recente. Nu include numerarul pur, colecțiile private sau alte active greu de cuantificat. Asta înseamnă că cifrele de mai jos sunt estimări serioase, nu certitudini contabile.
Locul 5, Daniel Dineș | Avere estimată: ~1,8 miliarde dolari
Daniel Dineș a fondat UiPath în București în 2005, cu 10.000 de dolari capital inițial și câțiva angajați într-un birou modest. Ideea era să construiască software pentru automatizarea proceselor repetitive — roboți software care fac munca de rutină în locul oamenilor. Puțini credeau în concept la acea vreme. Astăzi, UiPath e lider mondial în RPA — Robotic Process Automation — cu clienți din Fortune 500 și o listare la bursa din New York.
La vârful companiei, în 2021, averea lui Dineș a atins 8 miliarde de dolari. Scăderile ulterioare ale acțiunilor au redus semnificativ cifra, iar în 2026 Forbes îl plasează cu o avere estimată la 1,8 miliarde de dolari. Rămâne unul dintre cei mai influenți antreprenori de tehnologie pe care i-a produs România și dovada că o idee bună, construită cu răbdare în București, poate ajunge să valoreze miliarde pe Wall Street.
Impactul UiPath în România e concret: compania are birouri mari în București, angajează sute de ingineri și a contribuit semnificativ la reputația ecosistemului tech românesc pe plan internațional.
Locul 4, Ion Țiriac | Avere estimată: ~2,3 miliarde dolari
Ion Țiriac e o figură unică în peisajul economic românesc. La 85 de ani, rămâne miliardar activ, cu un portofoliu de afaceri care acoperă bănci, dealeri auto, imobiliare, asigurări și sport. A reprezentat România la tenis și hochei la Jocurile Olimpice din 1964, a fost antrenor al lui Boris Becker și Guillermo Vilas, iar după căderea comunismului a construit, practic de la zero, un imperiu financiar.
Grupul Țiriac include Țiriac Auto — cel mai mare dealer de automobile din România — UniCredit Țiriac Bank (vândută ulterior), dar și investiții imobiliare majore, printre care centrul comercial Băneasa Shopping City din București. Mai deține și turneul de tenis Mutua Madrid Open, unul dintre cele mai importante din lumea ATP.
Forbes îl estimează în 2026 cu o avere de 2,3 miliarde de dolari. E mai puțin decât vârful din anii trecuți, parțial din cauza restructurării unor active, dar Țiriac rămâne un simbol al antreprenoriatului post-comunist: omul care a transformat o carieră sportivă într-un conglomerat financiar printr-o combinație de instinct, relații și răbdare.
Colecția lui de peste 400 de automobile și motociclete — inclusiv mașini care au aparținut lui Al Capone, Sammy Davis Jr. și Elton John — e expusă public la muzeul Țiriac Collection și spune ceva despre cum gândește omul: pasiunea și afacerea nu sunt lucruri separate.
Locul 3, Dragoș și Adrian Pavăl | Avere estimată cumulată: ~3,7 miliarde dolari
Povestea Dedeman e, probabil, cea mai românească din tot topul. Frații Dragoș și Adrian Pavăl au deschis primul magazin în Bacău în 1992, cu capital modest și fără niciun avantaj evident față de concurenți. Au construit pas cu pas, au refuzat să vândă către investitori străini când presiunea era mare și au ales să rămână un business 100% românesc, controlat de familie.
Astăzi, Dedeman e cel mai mare retailer de bricolaj și materiale de construcții din România, cu peste 60 de magazine și zeci de mii de angajați. Cifra de afaceri anuală depășește 4 miliarde de euro. Frații Pavăl au ales să nu se listeze la bursă, să nu vândă francize și să nu accepte parteneri externi — o strategie conservatoare care, pe termen lung, s-a dovedit câștigătoare.
La finele lui 2025, frații Pavăl dețineau împreună o avere calculată la aproximativ 3,9 miliarde de dolari — primul loc în România pentru al treilea an consecutiv. Fluctuațiile din 2026 îi plasează cu o avere cumulată estimată la 3,7 miliarde de dolari — Dragoș cu aproximativ 2,2 miliarde și Adrian cu 1,5 miliarde — suficient pentru a rămâne printre cei mai bogați români, chiar dacă au fost depășiți de noii veniți din tech.
Impactul lor în economie e enorm și direct: Dedeman e unul dintre cei mai mari angajatori privați din România și unul dintre puținele exemple de companie antreprenorială românească care a rezistat presiunii de a se vinde și a ales creșterea organică.
Locul 2, Matei Zaharia | Avere estimată: ~3,9 miliarde dolari
Matei Zaharia are 39 de ani și e, probabil, cel mai puțin cunoscut om de pe această listă în rândul publicului larg — și totodată cel mai fascinant din punct de vedere al vitezei cu care și-a construit averea.
Născut în România, Zaharia a plecat la studii în SUA, unde a obținut un doctorat la MIT și a predat la Stanford. La 26 de ani a co-fondat Apache Spark — un sistem open-source pentru procesarea datelor la scară mare — care a revoluționat modul în care companiile mari lucrează cu volume uriașe de informații. Spark e folosit astăzi de Amazon, Google, Microsoft și mii de alte companii din lume.
În 2013, împreună cu Ion Stoica și alți colegi de la Berkeley, a fondat Databricks — o platformă de date, analiză și inteligență artificială construită pe baza tehnologiei Spark. Compania a crescut spectaculos, iar în ianuarie 2026 a primit o nouă rundă de finanțare care a ridicat evaluarea la 134 de miliarde de dolari. Zaharia și Stoica ocupă împreună locul 1.013 în topul Forbes, fiecare cu o avere estimată la aproximativ 3,9 miliarde de dolari.
Databricks angajează peste 8.000 de oameni la nivel global. Nu are birouri mari în România, dar Zaharia e inclus în topul miliardarilor români de Forbes — și prezența lui în clasament a schimbat definitiv conversația despre ce poate produce România în tehnologie.
Locul 1, Ion Stoica | Avere estimată: ~3,9 miliarde dolari
Ion Stoica e, în 2026, cel mai bogat român din lume — sau, mai corect spus, cel mai bogat la egalitate cu Matei Zaharia, ambii cu averi estimate la 3,9 miliarde de dolari. La 60 de ani, e profesor de informatică la Universitatea UC Berkeley din California și președinte executiv al Databricks — o combinație neobișnuită care spune ceva despre felul în care lumea tech funcționează la nivel înalt.
A absolvit Universitatea Politehnică din București, după care a plecat la doctorat în SUA, unde a rămas. Înainte de Databricks, a fondat alte două companii de tehnologie de succes — Conviva și Anyscale — și a contribuit la unele dintre cele mai influente proiecte de cercetare în sisteme distribuite din ultimele două decenii.
Databricks a ajuns la o valoare estimată la 62 de miliarde de dolari în ianuarie 2025, iar rundele de finanțare ulterioare au dus evaluarea la 134 de miliarde la începutul lui 2026 — mai mare decât multe companii listate pe marile burse mondiale. Stoica a construit ceva ce puțini reușesc: o companie de infrastructură tehnologică despre care nu știe publicul larg, dar pe care o folosesc companiile care construiesc produsele pe care le folosim cu toții zilnic.
Impactul lui în România e mai puțin vizibil decât al lui Dedeman sau Țiriac, dar simbolic e imens: demonstrează că un inginer român, format în București, poate ajunge să conducă una dintre cele mai valoroase companii private de tehnologie din lume.
Tendințe și observații
Cel mai important lucru pe care îl spune topul din 2026 e că tehnologia a depășit clar industriile tradiționale. Acum câțiva ani, Țiriac și frații Pavăl dominau necontestați. Astăzi, doi fondatori de startup tech, care nu au fabrici, nu au magazine și nu vând produse fizice, îi depășesc pe toți.
Al doilea trend e viteza. Averea lui Zaharia și Stoica a crescut cu miliarde în câteva luni, pe fondul evaluărilor din AI. Asta nu s-ar fi putut întâmpla în retail sau imobiliare, unde creșterea e lentă și lineară. Lumea tech operează cu o altă fizică a banilor.
Un al treilea element e discreția. Zaharia și Stoica nu sunt vedete media. Nu apar la talk-show-uri, nu postează pe Instagram și nu fac declarații bombă. Construiesc în liniște și lasă cifrele să vorbească.
Ce putem învăța din poveștile lor
Fiecare din cei cinci a ales un drum diferit, dar există câteva lucruri comune. Toți au răbdat — Dedeman a construit 30 de ani fără să vândă, Stoica și Zaharia au lucrat zeci de ani în cercetare înainte să construiască o companie de miliarde. Toți au ales nișe în care au devenit cu adevărat buni, nu mediocri în mai multe domenii. Și toți au reinvestit constant, în loc să cheltuiască ce au câștigat.
Lecția practică e simplă chiar dacă e greu de aplicat: alege un domeniu unde poți deveni foarte bun, construiește constant și gândește pe termen lung. Nu există scurtătură vizibilă în niciuna dintre aceste povești.
Concluzie
Topul celor mai bogați români în 2026 e o fotografie interesantă a economiei globale văzută prin prisma unui singur stat. Avem un magnat clasic format în comunism, o familie de antreprenori care a construit un imperiu de bricolaj, un fost fondator de unicorn tech și doi profesori universitari care au construit împreună una dintre cele mai valoroase companii private din lume.
România e mai prezentă în economia globală decât știe despre ea însăși. Iar oamenii de pe această listă, fiecare în felul lui, au contribuit la asta mai mult decât orice politică sau program guvernamental.
