Există oameni care reușesc într-un domeniu și sunt mulțumiți cu asta. Ion Țiriac nu e dintre ei. La 85 de ani, fostul hocheist și tenismen profesionist conduce un imperiu financiar estimat la 2,2-2,5 miliarde de dolari, deține peste 400 de mașini și motociclete de colecție, a antrenat câțiva dintre cei mai buni jucători de tenis din istoria sportului și rămâne, de aproape două decenii, un nume fix în clasamentul Forbes al miliardarilor lumii.
Cum ajungi de la un apartament modest în Brașovul anilor ’40 la miliarde de dolari, trecând prin Olimpiade, finale de Grand Slam și boardroom-uri din toată Europa? Povestea lui Ion Țiriac e mai complicată și mai fascinantă decât orice CV ar putea rezuma.
Brașovul, copilăria și primii pași în sport
Ion Țiriac s-a născut pe 9 mai 1939, la Brașov, într-un apartament modest de două camere de pe Strada Cerbului, în cartierul Șchei. Tatăl lui a murit când Țiriac avea doar zece ani — o pierdere care i-a marcat copilăria și, după cum a spus el însuși în diverse interviuri, l-a împins devreme să fie independent și să nu aștepte nimic de la nimeni.
Primul sport pe care l-a practicat a fost tenisul de masă. Abia mai târziu a migrat spre hochei pe gheață, sport în care talentul și determinarea lui s-au văzut rapid. Începând cu anul 1958 este membru al lotului național de hochei, cu care a participat la Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice.
Nu era un sportiv cu daruri native excepționale — chiar el a recunoscut asta de-a lungul timpului. Ion Țiriac consideră că nu a fost un tenisman talentat, ci că a avut întotdeauna nevoie de 3-4 ore de muncă în plus pentru a ajunge la nivelul dorit. Asta spune mai multe despre caracterul lui decât orice trofeu.
Hochei, tenis și Olimpiade
Parcursul sportiv al lui Ion Țiriac e neobișnuit chiar și după standardele atletismului de elită: a jucat la nivel înalt în două sporturi complet diferite.
Punctul culminant al carierei sale de hocheist a fost participarea ca fundaș în echipa națională a României la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1964, de la Innsbruck. Nu mulți oameni pot spune că au reprezentat România la Olimpiade. Țiriac a făcut-o și a trecut mai departe.
Trecerea spre tenis a fost, retrospectiv, decizia care i-a schimbat viața. Ca jucător profesionist de tenis, a fost activ între 1958 și 1979 și a câștigat 34 de titluri la simplu. Dar gloria cea mai mare a venit la dublu. În 1970, a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros — singurul titlu de Grand Slam din palmares, dar unul real, obținut pe cel mai mare teren din lume.
Ca tenisman, a avut peste 150 de participări în Cupa Davis între 1959 și 1978, disputând trei finale cu Statele Unite ale Americii, în 1969, 1971 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. România acelor ani era o forță în tenisul mondial, iar Țiriac era coloana vertebrală a echipei.
Pe teren, era cunoscut pentru un joc dur, extrem de competitiv și uneori intimidant. Scriitorul american John McPhee l-a descris cu o precizie care a rămas celebră: omul cu mustața căzută care „pare că a fost prin locuri pe care majoritatea oamenilor nici nu le imaginează.” Nu era flatant, dar era exact.
De la antrenor la arhitect de cariere
Retragerea din competiție nu a însemnat retragerea din tenis. După pensionare, Țiriac a devenit activ ca antrenor, advisor și agent de jucători în anii ’80, luând sub aripa sa pe Ilie Năstase, Manuel Orantes, Adriano Panatta, Guillermo Vilas, Henri Leconte și tânărul Boris Becker.
Relația cu Boris Becker e probabil cea mai celebră din cariera sa de manager. A fost agentul lui Boris Becker și i-a gestionat cariera între 1984 și 1993. Nouă ani în care Becker a câștigat Wimbledon, US Open și Australian Open. Țiriac știa să aleagă talentele și să construiască în jurul lor — o abilitate pe care a aplicat-o mai târziu și în lumea afacerilor.
El consideră că vocația lui a fost cea de antrenor, considerându-se unul dintre cei mai buni antrenori din lume. E o afirmație cu greutate când vorbim de oameni ca Becker, Vilas sau Nastase.
Tranziția spre afaceri
Țiriac a simțit că tenisul putea fi o afacere mare înainte ca majoritatea să înțeleagă asta. A cumpărat licența pentru mai multe concursuri din circuitul profesionist, după care le-a scos la mezat. Le-a închiriat pe milioane de mărci, dolari sau euro. Afacerea era simplă, dar foarte profitabilă: orașele mari care doreau să promoveze un eveniment aveau nevoie de expunere, iar Țiriac le-o oferea prin intermediul turneelor sale. Așa a făcut afaceri cu municipalitățile din Stuttgart, Hanovra și, mai târziu, Madrid.
Mutarea decisivă a venit după căderea comunismului. Într-o Românie care se reconfigura economic de la zero, Țiriac a văzut oportunități pe care puțini le vedeau și a acționat rapid. A fondat mai multe afaceri, unele începute în fosta Germanie de Vest. După prăbușirea comunismului în România, Țiriac a devenit primul român care a intrat în lista miliardarilor Forbes, în 2007.
Prima și cea mai importantă investiție financiară a fost bancară. Cea mai importantă piesă din averea lui Ion Țiriac a fost Banca Ion Țiriac, care a fuzionat cu HVB, creând o nouă entitate — HVB-Țiriac. Valoarea acțiunilor lui Țiriac în noua bancă (49,9%) a ajuns la aproximativ 300-400 de milioane de euro. Nu puțin lucru pentru un om care cu un deceniu înainte trăia din tenis.
Cum arată miliardele lui Țiriac
Astăzi, Țiriac Holdings e un conglomerat cu prezență în mai multe industrii simultan. Ion Țiriac deține o parte din asiguratorul Allianz-Țiriac, unul dintre cei mai mari din România, dar și mai mulți dealeri auto pentru mai multe mărci de prestigiu, prin Țiriac Auto. Omul de afaceri are în proprietate și compania aeriană Țiriac Air, cu o flotă de avioane și elicoptere de lux.
Aproximativ 30% din averea sa este generată de portofoliul vast de proprietăți imobiliare, inclusiv clădiri de birouri, terenuri și dezvoltări rezidențiale. Aproximativ 15% din avere provine din activitățile legate de turneele sportive internaționale, în special tenis și golf. Restul de 25% din avere este plasat în diverse acțiuni, fonduri și alte investiții internaționale.
Ulterior, Țiriac a dezvoltat turneul de tenis Mutua Madrid Open, pe care l-a deținut între 2009 și 2021 — unul dintre cele mai urmărite turnee din circuitul ATP și WTA, cu cele mai bune nume din sportul alb prezente anual la Madrid.
În iunie 2024, Țiriac a vândut acțiuni și terenuri în valoare de 1,2 miliarde de euro, întărindu-și poziția de lider financiar și revenind în fruntea clasamentului Forbes al miliardarilor români, depășindu-l pe Daniel Dineș. Averea estimată în 2025 se ridică la 2,5 miliarde de dolari, conform Forbes.
Stilul de viață și personalitatea publică
Dacă există un lucru care definește imaginea publică a lui Țiriac dincolo de bani, acela e colecția de mașini. Colecția Țiriac include vehicule istorice fabricate din 1899 și exotice moderne, cu aproximativ 350 de mașini și 165 expuse permanent prin rotație. Vizitatorii găsesc singura colecție din lume cu două Rolls-Royce Phantom IV, precum și exponate care au aparținut unor mari personalități precum Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone.
Miliardarul spune că se uită în oglindă și se întreabă cât de prost poate fi când vine vorba de pasiunea lui pentru automobile — o ironie conștientă la adresa propriei obsesii. Nu e genul de om care să nege ce este.
Declarațiile lui publice au stârnit de-a lungul anilor reacții mixte. E direct până la brutalitate, nu filtrează și nu se scuză. Consideră că banii, ca și sănătatea, îi apreciezi atunci când nu-i mai ai și că face afaceri pentru că îi este imposibil să joace golf și să nu facă nimic toată ziua. Nu e o persoană pe care să o convingi ușor că se înșală — dar tocmai asta l-a și dus unde e.
În 2006, Țiriac a fost selectat printre cei mai 100 de mari români, clasându-se pe locul 77. Nu primul, nu ultimul, dar acolo.
Impactul asupra României
Dincolo de cifrele personale, prezența lui Țiriac în economie e concretă. Grupul Țiriac angajează mii de oameni în România, prin dealershipurile auto, companiile de asigurări și proprietățile imobiliare. În decembrie 2016, Țiriac inaugura primul patinoar privat din București-Ilfov, Telekom Arena, proiect operat de Fundația Ion Țiriac, realizat conform celor mai recente standarde olimpice internaționale.
Între anii 1998 și 2004 a fost președintele Comitetului Olimpic Român — un mandat în care a adus o gândire mai pragmatică într-o structură care de obicei funcționa mai degrabă birocratic.
Tiriac Holdings a anunțat recent noi investiții în sectorul energiei regenerabile și al tehnologiilor ecologice, ceea ce arată că la 85 de ani nu s-a oprit din construit.
Concluzie
Povestea lui Ion Țiriac nu e despre talent înnăscut. E despre disciplină aplicată obsesiv, despre capacitatea de a vedea oportunități acolo unde alții văd haos și despre curajul de a se reinventa complet de câteva ori în aceeași viață.
A luat hocheiul și l-a dus la Olimpiade. A luat tenisul și a câștigat Roland Garros. A luat tenisul din nou și a construit un turneu de 500 de milioane de euro la Madrid. A luat România post-comunistă și a construit un imperiu financiar de 2,5 miliarde de dolari.
Nu există un singur moment în care totul s-a schimbat. E o înșiruire de decizii luate în momente în care alții ar fi stat pe loc. Asta e, probabil, lecția cea mai greu de copiat și cea mai valoroasă de înțeles.
